Cum am născut

Anastasia a venit într-o zi de sărbătoare. A venit atunci când toată lumea se străduiește să fie mai bună și mai ales când toți ai noștrii erau acasă. A venit să ne unească mai tare.

A ales să se nască de Crăciun în ciuda faptului că eu nu îmi doream să fie născută într-o zi în care toată lumea sărbătorește dar ea știe mai bine de ce a ales această zi binecuvăntată a nașterii pruncului Iisus.

După calculele specifice sarcinii s-a născut la 38 de săptămâni și 5 zile.

Sinceră să fiu îmi tot ziceam că eu voi naște în ianuarie.

Anastasia este un nume ce mă urmărește din copilărie. Am simtit că voi avea o fetiță pe care o va cheama Anastasia. Când aveam în jur de 6 ani am văzut la cinema desenele animate cu Anastasia din dinastia Romanovilor și am fost fascinată de personaj iar numele mi se parea cel mai frumos posibil. În dimineața de ajun când m-am trezit, televizorul de jos era pornit pe Digi Film și erau denesele de care am povestit mai sus chiar am trimis mamei o poză cu asta.

Am trecut repede peste moment și am urmat cursul zilei. Am vrut să fac salată de boeuf și prăjituri dar simțeam că oboseam foarte repede. Am reușit să termin doar salata de făcut.

Seara aveam să o petrecem în vizite la prieteni. În vizită și la prietena pe care nu o suportam  dar care Dumnezeu mi-a trimis-o să îmi confirme că în drumul pe care merg nu sunt singură și că e drumul bun, iar pentru asta îi sunt recunoscătoare.

Înainte să porim în vizite Cristi făcea glume zicând că e gata să își primească cadoul de Crăciun și ca pot să nasc liniștită acum că a alimentat mașina, nu a baut, totul era pregătit din punctul lui de vedere :)).

Vizitele noastre s-au terminat pe la ora 23 din cauză că “mă durea puțin burta de la frig”:)). Ajunși acasă el s-a dus să se joace pe playstation iar eu am urcat în dormitor. Simțeam contracțiile dar nu am spus asta. Simțeam că vreau să fiu singură până la un moment dat. Contracțiile nu le pot denumi ca o durere de neimaginat. Pentru mine au fost ca o presiune cu un varf, descrierea că sunt în valuri e perfectă. Au fost ca atunci când urma să îmi vină menstruația doar că erau pulsate, regulate și puțin mai puternice. Când au început să fie mai dese șimțeam nevoia să adopt poziția în mâini și pe genunchi. Am început să le monitorizez pe la ora 1 a.m. când erau la 5 minute. Le scriam pe un carnețel. În tot acest timp am făcut cam ceea ce învățasem din cărți. Am stat pe mingea de fitness, am făcut duș, mi-am calcat cămașa de alaptat, mi-am facut bagajul pentru spital (tot timpul am crezut că mai am timp pentru bagaj), am strans de prin casă.

În jur de ora 2 a.m. l-am sunat pe Cristi să vină sus. El l-a sunat pe medic ce ne-a spus să iau un no-spa să vad dacă trec contracțiile dacă nu trec să merg la spital. Bineînțeles că nu aveam no-spa în casă. Procurarea de no-spa a fost cu peripeții fiind seara de ajun chiar dimineața de Crăciun tot orașul era închis plus emoția că urmează să ți se nască fata, brusc farmaciile non-stop au dispărut așa că a întrebat la ambulanță de unde ia no-spa. Într-un final am luat un no-spa (cumpărat de la o farmacie non-stop din Arad) bineînteles că Anastasia nu s-a lăsat intimidată de substața ce eu am înghițit-o și și-a urmat drumul.

Cristi mă întreba dacă vreau să mergem la spital iar eu ziceam că mai stăm că avem timp suficient. Îmi aminteam de povestea verișoarei mele pe care medicii au trimis-o acasă pentru că nu erau contracțiile destul de dese și știind sistemul medical din România mă gândeam că îmi vor forța corpul și inevitabil voi ajunge la cezariană iar eu știam că nasc natural.

La ora 5:40 a.m. am ajuns la spital Premiere din Timișoara noi locuind în Arad, aveam contracții la 3 minute. La 5:40 în dimineața de Crăciun la Premiere era LINIȘTE, locuri de parcare neliminat, abia ne-a întâmpinat portarul. Omul a încercat să fie drăguț până sosea medicul de gardă, a încercat o discuție cu mine dar a plecat repede în momentul în care am avut o contracție și de pe canapea m-am aplecat spre masă încercând să stau cât mai aproape de poziția pe palme și pe genunchi.

Într-un final au ajuns moașa și medicul de gardă, au început să completeze diverse formalități părând ușor deranjate de faptul că pe contracție nu vorbeam. M-a consultat și a constatat că aveam dilatație 7 ceea ce pe mine m-a bucurat, ele au părut puțin speriate pentru că nu aveam analizele facute cu o saptămână înainte ceea ce mie mi se pare cam imposibil dacă naști natural.

Am ajuns în sala de travaliu unde eram monitorizată destul de des. Mi-au pus branulă pentru că așa e procedura. Am fost nevoită să întreb ceea ce urmează să mi se facă pentru că nu mi se spunea înainte. Nu știam cu cine vorbesc doctor, asistentă sau infirmieră pentru că nu se prezentau mai niciodată.

Din timpul travaliului am rămas cu expresia “doamna nu vorbește pe contracție” spusă pe un ton ce mă cam deranja.

Am ajuns rapid la dilatație maximă mi-au rupt membranele fără să mă anunțe. Am cerut apă și le era teamă să îmi dea pe motivul să nu mi se facă rău. S-a insistat să mi se administreze oxitocină pentru că nu aveam contracții destul de lungi și putenice, “nu se auzea cum trebuie din sala de travaliu”.

În timp ce eu eram în sala de travaliu ei citeau planul de naștere făcut de mine (cel de la ISIS de pe site), pentru că ei nu acceptă plan de naștere, cred că i-am amuzat cu el.

Într-un final mi s-a administrat oxitocină iar de aici contracțiile devin destul de greu de controlat am simțit că au venit ca un ciocan peste mine.

Când au auzit că devin contracțiile mai dureroase s-a umplut sala fiecare vorbea cu fiecare. Două doamne chiar discutau despre vopsea de păr. O doamnă mă întreba pe contracție cum urmează să se numească copilul, super moment. M-au urcat pe masa de nașteri și m-au luat prin surpindere cu legatul picioarelor, mi s-a părut deplasat, am întrebat de ce se întămplă asta raspunsul a fost că așa e procedura.

Au urmat indicațiile de cum trebuie să împing deși nu simțeam asta, o doamnă chiar cred că a vrut să mă ajute și probabil că am lovit-o. După câteva contracții și câteva țipete ce au însumat frustrarea adunată din spital, a venit Anastasia și STOP. Totul a rămas în urmă a fost o senzație de început, o senzație pentru care nu există cuvine omenești. Și PLAY din nou. Cordonul a fost tăiat imediat iar ea a fost luată de asistentele de la neonatologie și pusă pe masa lor nu pe mine așa cum ceream în planul de naștere. În timp ce medicul cosea epiziotomia eu mă chinuiam să o văd printre asistente. Am insistat să mi-o pună la sân. Au pus-o de fațadă plus replicile dar e obosită, dar nu ai lapte acum și au plecat. Spitalul se promova ca babyfriendly și ca unul ce încurajează alăptarea. Am ramas în sala de travaliu după ce a fost cusută epiziotomia cu oxitocina curgând și eu tot oprind-o până au decis să îmi scoată punga.

După ce m-am mutat în rezervă au adus-o iar eu am cerut să vină cineva să mă ajute cu alăptatul. A venit o asistentă care stângaci a încercat să o atașeze, plus replicile că e obosită. După ce a plecat doamna, Anastasia a căutat singură sânul și s-a atașat. Eu am avut nevoie de confirmare de la consultantul în alăptare că suge activ și că fac bine ceea ce fac, dar nu era prezent decât a 3a zi pentru că era Crăciunul.

Doamna neonatolog ce a venit nu pot să zic că e genul de medic pe care să îl îndrăgești ci mai degrabă genul de medic la care te duci cu o boală dar el vede 10. De cum a intrat în cameră a țipat și a ciuput copilul pe motiv că e cianotic și că trebuie ținut mai la orizontală. Ne-a povestit că trebuie făcută proba suptului, și că așteaptă să facă icter pentru că avem grupe de sânge diferite. Sincer eu credeam că așteaptă să sugă, să elimine merconiu dar nu, ei așteptau să facă icter.

Neonatologia a fost cea mai mare dezamăgire din acest spital. Chiar și locul unde era secția de neonatologie era închis nu puteai să îți vezi copilul. La băița demonstrativă tatăl este lăsat după un geam și nu are voie să facă poze sau să filmeze.

A fost ținută la lampă extra pentru că ei ziceau că are bilirubina mare. Consultantul în alăptare (care am înțeles că ar fi parte dintr-un program de voluntariat) e singurul om din spital de la care am auzit lucruri utile, reale, practice, ce-i drept nu dorea să contrazică neonatologia și avea răspunsuri foarte diplomate.

Senzația mea despre spital este că ești tratat ca în supermarket chiar mai rău uneori. E ca și cum mergi la restaurant cu partenerul la o cină romantică ca să ai parte de tot ceea ce e mai bun și ai parte de cei mai posaci chelneri, îți cam vine să pleci la alt restaurant. Nu am înțeles de ce e nevoie să rămâi în spital 3 zile când eu m-am ridicat din pat imediat după cusatură. Iar copilul în prima săptămână acasă pe alăptat exclusiv a pus 800 g spre deosebire de spital unde adăuga mai greu grame.

Sunt împlinită că am trăit travaliul acasă, a fost partea cea mai frumoasă, am simțit că lucrăm împreună și că suntem sub protectie divină. Dacă ar fi să nasc din nou mi-aș dori să fac lucrul ăsta acasă sau cel mult la o maternitate umană care primește nașterea, nu o tratează. Am simțit că mi s-au aplicat toate cele citite de mine din cărți despre naștere și că tot ce s-a întâmplat în spital putea fi mult mai blând și primitor pentru noul suflet venit. M-aș informa cu și mai mare îndârjire.

În sperața că această poveste va ajuta măcar o persoană.

Cu iubire,

B.E.

Comments

    1. Post
      Author
    1. Post
      Author
  1. Inna

    Buna,
    Nu pot sa cred!!!! Eu am nascut in Austria, natural , in jacuzzi! Sotul meu a asistat la nastere, el a taiat cordonul ombilical, ( am primit fetita imd la piept cum a iesit din mn) -(o senzatie minunata sa vezi in ochii sotului in momentele alea cum ne-a privit)) A spalat-o si schimbat fetita impreuna cu moasa, pana m-au curatat in timpul asta fetita a stat in brate la tati 😍🤗..dupa ce m-au pus pe masa unde m-au cusut mi-au dat fetita la san, doctorita isi facea treaba ei si moasa ne invata cum sa papam laptic😍, fetita a stat langa mn in cele trei zile de spitalizare, din 3 in 3 ore veneau sa vada daca ma descurc cu alaptatul, schimbatul fetitei, cand era sotul la noi venea Moasa si o spalau & schimbau impreuna🤗. A fost minunat!!!! ❤️

    1. Post
      Author
      eliza

      Wow ce frumos❤. Eu trebuia sa sun pentru a veni o asistenta la noi si pana venea trecea ceva timp. Imi amintesc ca am sunat o data ca mi se parea ca se sufoca si mi-a zis ca ele nu pot veni asa toata ziua la mine si sa o dau la neonatologie. Sa schimb scutecul mi-a aratat consultanta a3a zi. Ma bucur ca ai avut o experienta asa frumoasa sper sa devina asa si in Romania.🤗❤

  2. Loredana

    Buna! Parca ai descris povestea nasterii mele, ma regasesc in tot ce ai spus, numai ca la mine a fost intr-un spital de stat si personalul si mai rece.. si eu am un baietel❤

    1. Post
      Author
      Eliza

      Loredana să-ți trăiască! Eu am ales privatul din cauza că m-am așteptat ca personalul să fie mai drăguț, dar se pare că am omis că și la privat lucreaza aceiași medici din sistemul de stat și școliți de spitale de stat. Poate la bebe 2 vom nimeri mai bine:)

  3. Roxana

    Bine ca sunteti ok. Eu am nascut prin cezariana la acelasi spital si am facut infectie de la stafilococul auriu luat de acolo. Am pierdut lactatia datorita faptului ca am stat internata 20 zile, tratata cu antibiotic si perfuzii. Neonatoloaga s-a facut ca nu vede ca bebele racise in spital, nu am fost ajutata sa imi mentin lactatia, avand in vedere ca era perfuzata la ambele maini. Nu as mai naste la privat.

    1. Post
      Author
      Eliza

      Oh Doamne. Imi pare rau pentru experienta ta. Nici eu nu as mai alege Premiere. Sper ca sunteti bine acum si ca totul a ramas doar o amintire urata. Te imbratisez.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *