Nu există egalitate

Pentru mine nu există egalitatea asta care ni se insuflă artificial.

Pur și simplu nu mi se pupă cu “fiecare om e unic”.

Eu nu văd egalitate între sexe de exemplu. Nici nu imi doresc.

Îmi doresc ca fiecare să își atingă potențialul creator și să devină cea mai bună variantă a sa, nu să lupte pentru o egalitate falsă.

Nu toți avem drepturi și șanse egale.

Venim în existența asta limitată de rasa umană și ne asumăm legile universului. Uneori ne credem mai presus sau nu le înțelegem și începem să luptăm împotriva lor.

Eu văd că ceea ce se întâmplă cu referendumul e echilibru social. Că unii trag într-o parte și ceilalți în cealaltă parte.

Sigur că varianta mai bună de echilibru al balanței ar fi ca fiecare să fie cât mai aproape de mijloc dar atunci probabil că nu am mai evolua totul ar fi armonios și lin.

Conflictul înseamnă viață. Când linia e dreaptă înseamnă moarte.

Eu văd că sunt foarte puțini homofobi, chiar cred că ar fi în van să urăști ceva ce nu poți schimba, ți-ai cheltui energia inutil.

Din câte înțeleg eu nu se votează pentru iubire sau împotriva ei. Abia reușim să o definim dar să o și votam…

Disputa e pentru căsatorie și formarea familiei. Iar familia mai presus de orice apără drepturile copiilor altfel nu văd de ce ai avea nevoie de un act. Sunt foarte multi copii ce trăiesc în familii monopatentale.

Nu îmi place că tot timpul se pune în antiteză orice cu realizarea de spitale oncologice, nu înțeleg de ce nu se pune în antiteză cu obținerea hranei corespunzător, nu biciuită de exemplu iar în felul asta am reduce cancerul de la cauză nu de la efect.  Roșii care cresc din pământ nu manevrate din calculator, păsări lăsate să doarmă noaptea, viței lăsați să sugă de la mamele lor.

Îmi pare că mintea deschisă și libertatea de exprimare pe care le-am obținut de fapt nu reprezintă asta ci libertatea de a ne uita în vest și a copia, iar copiatul omoară creativitatea. Îmi pare că eram mai creativi și mai valoroși atunci când nu puteam trage cu ochiul în vest pentru a copia.

Îmi pare că globalizarea ne uniformizează iar nouă ne place asta. Globalizarea rupe rădăcinile și plantează uniformitate. Îmi pare că ne dorim să fim la fel ca ceilalți, în uniformă.

Îmi pare că la baza societății stă familia și valorile ei, și îmi mai pare că ar fi bine să rămână tradițională, să aibe limite pentru că lipsa lor ne fac pruncii vulnerabili și pe noi lipsiți de sens.

Îmi pare că ne închinăm mai mult la trup decât la suflet iar asta înseamnă pierire.

Îmi pare că nu se vede legătura dintre ceea ce votăm azi și ceea ce se va preda în scoli, societate mâine, pentru că e legal, pentru că nu mai suntem individualizați mamă și tată, femeie și bărbat suntem persoane ce cresc un copil.

Îmi pare că ceea ce am câstigat prin drepturile femeii a adus o presiune imensă pe umerii mamelor, nu ne-am egalizat cu barbații ci ne-am câstigat responsabilități extra care uneori duc la extenuare, duc la sidromul superfemeii care în esență vrea o pauză pentru ca nu mai rezistă.

Îmi pare că atunci când i se prezintă unui copil o normalitate o va încerca din curiozitate chiar dacă asta nu îl definește ci este doar cool și profa a zis ca se poate.

Îmi pare că se pierde conținutul din cauza unor excepții.

Îmi pare că se scot în față paradele gay pline de exchibiționism la fel cum se scot în față nelegiuirle ce le fac preoții creștini pentru a-i denigra și pe unii și pe alții.

Îmi pare că ne-ar ajuta societatea să scoatem în față și ceea ce ei fac bine și în folosul societății căci sunt și de-o parte și de alta. Nu poți forța schimbarea la nimeni, numai tu poți să te schimbi dacă vrei.

Actul nu împiedică un bărbat și o femeie să trăiască împreună la fel cum nu împiedică nici 2 persoane de același sex să facă asta.

Îmi pare că se militează pentru a putea face publică apropierea corporală dintre persoane de același sex, dar eu nu cred că văd foarte des pe stradă nici apropierea dintre un barbat și o femeie.

Da, scoatem plăcere din sex, dragoste, iubire dar scopul pentru care îl practicăm până la urmă este procrearea și uitându-mă în jur văd din ce în ce mai multe cupluri chinuindu-se să aducă pe lume un copil iar asta e ori din cauză că e terminate stocul de prunci, ori suntem orietați puțin greșit în lumea asta pentru că în familiile nevoiașe sunt câte 12 copii iar în cele cu o cultură și un nivel de trai înalt abia apre unul. Concluzia mea e că traiul confortabil te face mai degrabă să te închini la trup și să pierzi din vedere sufletul și atunci de la viitor aștepți bunuri materiale, nu suflete înalte. Energia ta e îndreptată spre trup, nu spre suflet și asta vine cu dizarmoni. Mărul e lucios pe dinafară iar interiorul putred.

E simplu să iubești ceva ce îți seamănă, testul e cum să facem să ne împletim și completăm diferențele.

Îmi pare că încă nu ne cunoaștem natura și încurajăm boala și excepția.

Îmi pare că foarte puțini dintre cei ce îi denigrează pe credincioși au citit Biblia, Tora, Coranul sau orice carte sfântă și au prins esența. La fel cum foarte puțini dintre cei ce îi denigrează pe cei cu alte înclinări sexuale i-au cunoscut întradevăr și le-au înțeles drama.

Îmi pare că avem nevoie de definiții, cuvinte noi, norme noi și să lăsăm tradiția la locul ei.

Iubirea e unică și se învață în familie.

Aici totul e permis dar nu totul îți este de folos!

Cu iubire,

B.E.

photo credits: Sabina Mladin Photographer

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *