A fi părinte vine cu schimbare

Ești tu întradevăr pregătit să fi părinte?

Îți asumi schimbarea?

A deveni părinte înseamnă a te schimba, a te metamorfoza, a te pune în slujba divinului.

Hai să fim părinți.

Hai să fim conștienți de ceea de se întâmplă cu noi.

Hai să eliberăm tot ce ne ține în tipare vechi.

Hai să ne îmbracăm gândurile înălțătoare în cuvinte prețioase.

Hai să dăm semnificație gândurilor.

Hai să ne întoarcem la origini pentru a ne putea dezvolta în armonie.

Hai să înțelegem ce ni se întâmplă.

Hai să ne observăm pe noi pentru a-i ajuta pe ei.

A fi părinte nu vine cu extra confort.

A fi părinte vine cu sacrificii.

A fi parinte vine cu renunțarea la tine, la ego în favoarea Universului din care faci parte.

A fi parinte te învață iubirea dincolo de fiinta ta.

A fi părinte te învață iubirea divină.

Copilul te obligă să te educi pe tine pentru a putea să-l educi pe el întru binele suprem acordat la Univers. Când refuzi să faci asta copilul semnalează prin diverse mijloace, comportamente, boli și doar dacă ai ochii limpezi le poți înțelege și te poți redresa.

Nu poți educa un suflet nou când tu ești necioplit, când tu ai răni ale străbunilor ce supurează în tine.

Nu poți educa un suflet nou când tu ești atașat de material.

Copilul trăiește în plan înalt. Efemerul nu poate educa eternul. La fel cum celula nu comandă organismul.

Te obligă să îți întorci fața spre tine, să fii conștient de ceea ce faci, mănânci, vorbești, transmiți.

A deveni conștient e doar jumătate de drum, mai departe e nevoie de efort susținut pentru a trece la următorul nivel, pentru a evolua, pentru a te putea înălța.

E nevoie de schimbarea concepției față de lume. E nevoie de schimbarea convingerilor. E nevoie de prezență. E nevoie de gânduri luminoase.

Cuvintele zugravesc suflete. Cuvintele zugravesc minți.

Copilul tău stă în cuvântul tău. Copilul tău este modelat de cuvântul tău la fel cum Dumnezeu a modelat lumea prin Cuvânt, iar pe tine după chipul și asemănarea Lui. Dă-le însemnătate, zăbovește asupra lor, pronunță-le întregi, așa cum ți-ai dori să fie și pruncul: integru, echilibrat, rabdător. La fel cum a facut și Dumnezeu natura și Universul.

Când tu nu ai răbdare sau nu alegi ceea ce vorbești, nu poți aștepta să ai un copil ales ci unul nerabdator, cu lipsă de concentrare, neconectat la sursă, grăbit spre nimic.

Cuvintele construiesc imagini, imagini ce devin realitate manifestată.

E greu să te pui sub lupă și să faci schimbări în tine.

E greu să alegi cuvinte cu vibrație luminoasă.

E greu să îți reformulezi gândurile pentru a le putea exprima în cel mai armonios mod.

E greu să rupi tipare ca să construiești temple.

E al naibi de greu iar sufletele astea ce vin acum pe Pământ merită cu prisosință să învățăm a ne exprima luminos.

Cel mai de preț instrument lăsat pe Pământ este cuvântul și doar omul l-a primit în dar!

Cuvântul era Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul, care vine în lume. (Ioan 1:9)

Păstează lumina din sufletul copilului tău!

Sădește în el cuvinte binecuvântate!

Cu iubire,

B.E.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *