Toată lumea se comportă impecabil cu pruncii până la primul „nu”, până la primul disconfort, de acolo încep carcaterizările care se manifestă ca niște profeții autoindeplinite.
“Ești obraznic”, “ești împraștiat”, “ești mincinos”.
Adultule pune PAUZĂ la mintea ta automată. Stai puțin! Îți vine avalanșă de cuvinte la gură TACI! Ia o gură de aer și imaginează-ți că îi vorbești copilului din tine nu unei alte entități care se comportă diferit de așteptările tale.
Ce vrei să educi de fapt în pruncul tău? Înțelepciunea, organizarea, mărturisirea dreaptă? Nu poți face asta prin învinuiri de obraznicie căci nu faci altceva decât să hrănești un comportament izolat iar tu vrei ca el să dispară sau să fie cât mai mic.
Adultule educă-ți convigerile, spune STOP pretențiilor, mai ales pretențiilor la adresa pruncilor, ei nu cunosc așteptarile tale de om standardizat, pentru el totul e nou, totul e o oportunitate, el vede binele din orice acțiune, E CURIOS, e demn de încrederea ta și de susținerea ta.
Adultule ține minte GREȘEALA E OPORTUNITATEA DE A ÎNVĂȚA!!! NU MAI PEDEPSI! NU MAI IRONIZA! Prin toate astea nu faci altceva decât a frânge aripi. Aripi care au venit prin tine spre tine cu toată dragostea iar tu în loc să te întorci spre ele și să le înțelegi și dezvolți le tai, le tai în fiecare zi cu fiecare cuvânt.
De câte ori după ce copilul face vre-o poznă în loc să te duci ca furtuna cu toate cuvintele aducătoare de furtuni sentimentale te oprești și încerci să înțelegi sentimentul din spatele acțiunii? E greu.
Ce l-a determinat să se comporte așa cum s-a comportat?
Înainte de a țipa că o să cadă dacă se urcă acolo l-ai întrebat ce plan are, ce vrea sa facă?
Știi că plăsmuim imagini cu cuvintele, ele creează.
Știi că în majoritatea cazurilor tu ii sapi groapa copilului prin ceea ce gandești că s-ar putea întâmpla rău?
Da am fost educați cu frică, cu teamă pentru că atâta s-a putut, asta a fost conștiința colectivă la momentul respectiv. Adultule tu ești responsabil pentru urmatorul pas, vrei ca și pruncul tău să se scalde în avalanșa de temeri sau vrei să se înalțe spre iubire dumnezească.
Nu poți aplica aceleași cuvinte pe care le-ai primit și tu și să aștepți rezultate diferite. Nu poți transmite aceleași sentimente ce ți s-au transmis și ție și să aștepți rezultate diferite.
Calea e simplă, nu e ușoară, nu-i ușor să accepți că tu omul mare format deja are nevoie de schimbare la fel cum stejarul de 500 de ani în fiecare toamnă acceptă că îi vor cădea frunzele doar ca în primăvară să fie altul mai mareț și mai frumos.
Adultule cine vorbește din tine când i te adresezi copilului tău? Mama ta, tatăl tău, o mătușă, o bunică? Cine îți educă de fapt pruncul, adevaratul tu sau strămoșii tăi ce ți-au impregnat cuvinte iar tu acum doar le rostești fără ca măcar să îți dai seama dacă ele trasmit exact ceea ce vrei tu să transmiți.
Adultule plasmuim viitorul, suntem responsabili pentru el. Viitorul copiilor noștri depinde de ce ne imaginăm și ce trasmitem noi acum nu doar de alegerile politice.
Viitorul pruncilor depinde de noi de fiecare dintre noi.
Îți educi copilul să respecte natura atunci viitorul va fi în comuniune cu natura. A-l învăța să respecte natura vine din comportamentul zilnic din ce îi vorbești zilnic nu doar din impunerea de a respecta natura. La fel cum a învăța să împarți nu vine din impunerea “dă-i și lui, împarte și cu x” ci din a-i explica ce înseamnă a împărți, din comportamentul tău, din a te vedea pe tine cum împarți cu altii la modul evident.
Adultule și cartea sfântă tot despre schimbare vorbește sub forma căinței, îmi văd comportamentul actual nu îmi place și aleg să îl schimb pentru ca să mă armonizez eu cu sinele meu superior și cu întregul din care fac parte.
Cu iubire,
B.E.
Photo credit: Nadine Micle
