Da’ chiar aşa! Ce-o mai fii şi naturopatia asta?! vă întrebaţi desigur. Etimologic, cuvântul naturopatie vine din latinescul natura (natură) şi din grecescul pathos (boală). Ca şi semnificaţie înseamnă boala studiată în funcţie de natură. Nu este deloc ceva nou! Primul practicant al naturopatiei a fost chiar… Hipocrate! Deci are ceva vechime!
Părintele umanismului biologic şi al naturopatiei (igiena profunzimilor umorale) este biologul francez Pierre Valentin Marchessau care în 1930 înfiinţează Federaţia Internaţională de Naturopatie şi Academia de Ştiinţe ale Omului.
De fapt, pentru mine naturopatia nu este altceva decât conştiinţa propiului trup, respectul faţă de propria persoană! Iar acest respect duce la obţinerea unei stări de echilibru în trup şi minte! Pentru că un trup sănătos înseamnă o minte sănătoasa!
Câţi dintre noi nu au suferit de tot felul de „-ite”??? Amigdalite, cistite, bronşite, colecistite…şi multe alte „ite”??? Vă sunt cunoscute, desigur. Toate tratate cu mult succes de alopatie. Până data viitoare. Data viitoare fiind…peste 2 săptămâni, o lună, două…pre repede, prea des. Şi mai primeşti şi „diagnosticul” de SENSIBIL!!!
Am trecut şi eu pe acolo! Muţi ani la rând! Ştiam câte o pastilă pentru fiecare simptom. Da, şi pe moment trecea. Până data viitoare, când era puţin mai rău sau altundeva. Şi o luam de la capăt.
Pe la câţi medici am umblat, şi am fost la destui, nici măcar unul nu s-a uitat la mine ca la un „întreg”, nu m-a întrebat ce beau, ce mănânc, cât pipi fac, la ce oră mă duc la culcare şi cum mă trezesc dimineaţa, dacă visez sau nu în timpul somnului, dacă fac sport şi de care, adică ce fel de viaţă am aşa, în general. S-au uitat doar la „-ita” din acel moment şi haţ, reţetarul.
De exemplu de la infimă cantitate de mujdei de usturoi fierea mea se „criza” maxim! Cu vreo 3-4-5 zile de stări de rău general, febre până la 40 de grade…Cine nu ştie populara criză de fiere?! Şi da, umblam pe la toţi doctorii, fiecare îşi dădea cu părerea, luam medicamente cu pumnul şi mi se spunea : ” Aveţi mâl la fiere. Acesta se va transforma cel mai probabil în pietre la fiere. Deci în viitor, aveţi în vedere să o scoateţi. Fierea”.
Pffff, cu aşa încurajări, mă gândeam, ei, mare lucru, e la modă să îţi scoţi fierea. Oricum îţi fac numa’ 3 găuri, că acum se face laparoscopic.
Apoi eram un veritabil „magnet” pentru toţi viruşii, streptococii şi alte chestii ce „poluează” aerul. Eram abonata cabinetului de ORL. Ba amigdalită, din aia serioasă cu 40 febră, ba otită. Beam Zinnat ca pe apă. Până într-o zi când efectul a fost 0 şi am trecut la clasa superioară: perfuzie cu antibiotice. Era wow. Mă puneam pe picioare în 3-4-5 zile. Şi peste 2-3 săptămâni eram la loc cu altă „-ită”. Eram un client bun. Pardon, pacient. Eram într-un cerc vicios pe care îl intuiam, dar eram prea obişnuită cu eticheta de sensibilă….
Acum, ce să le zic eu medicilor care mi-au spus asta? Că s-a înfăptuit „o minune”???? Că brusc, subit şi dintr-o dată pot mânca ustuoriul ca pe un măr, seara aşa pe la ora 19, apoi dorm bine-merci şi mă trezesc dimineaţa cu poftă de mâncare??? Miracol!!!
Sau că nu mai fac nici o „-ită”. Că fug viruşii de mine ca dracu de tămâie. Că stau cu 4 tuşitori şi strănutători în jurul meu o iarnă întreagă şi eu nu am nimic. Nici măcar un muc?! Este posibil? E miracol????
Nu, nu e nici un miracol! Se datorează intrării naturopatiei în viaţa mea. Care spune aşa: „Sănătatea nu rezultă dintr-o medicaţie locală, ci doar dintr-o reformă de viaţă care tinde să regăsească contactul cu elementele normale ale mediului specific uman.”
Pe înţelesul tuturor, sănătate, dar sănătate naturală! Cum? Prin cura de detoxifiere (asanarea sursei deşeurilor, eliberarea diencefalului şi deschiderea emonctoriilor). Apoi urmează cura de revitalizare în care se completează carenţele autolitice rezultate în urma detoxifierii. Şi la final, cura de stabilizare, care de fapt este starea de echilibru.
Toate aceste informaţii le puteţi găsi în „livretele” scrise de P.V. Marchesseau şi traduse în limba română pe site-ul editurii Sens. Nu vă lăsaţi descurajaţi de dimensiunea cărţilor, nu sunt tratate de 500 de pagini, dar în spatele lor stă o bibliografie impresionantă şi exeperienţe „trăite” de oameni ca noi!
VA URMA
*Articol nesponsorizat
