Echilibrul e ceva spre care tind mereu.
Deoarece am crescut în era tehnologiei, în era unde era folosită des expresia “pleacă de aici, du-te să te joci/înveți că ai tu timp mai târziu de asta, nu e timpul acum”! (e timpul perfect cand e copilul interesat).
Nu poți face ceva din instinct atunci când esti profan, atunci cand vii dintr-o cultură unde feminitatea e îngrădită pentru că femeia trebuie să fie puternică și stâlp al casei, unde femeia este învățată să lupte pentru egalitate cu bărbatul.
Da, poate fi toate astea, problema e că adolescentele cresc cu acel sentiment că e greșit să îți dorești să ai copii pentru că mai întâi trebuie să faci bani.
Nu prea ai ce instinct să îți asculți când la TV vezi non-stop reclame la laptele praf și la cât de minunat este el.
Nu prea ai ce instinct să îți asculți, pentru că el șoptește în interiorul tău, iar tu ești asurzită de exterior, de ceea ce zic mamele (eu nu am avut lapte, nici tu nu o să ai, eu ți-am dat pana la x luni după a fost greu), de ceea ce se promovează în social (doar vacile dau lapte).
Nu îți poți auzi instinctul, când peste tot sexul e promovat ca ceva ce îți aduce plăcere în primul rând, dacă știi cum să îl faci și ca pe ceva de care ai nevoie neapărat ca să fi în rând cu lumea. Pentru mass media sexul e o nevoie fiziologică musai de îndeplinit și este o nevoie care mai ales vinde și vinde foarte bine. Actul creației e desacralizat complet în era unde ne credem atât de evoluați încât nu știm să folosim cea mai complexă mașinărie – propriul corp.
Nicăieri nu se vorbește despre energia lui, ce formează și cum îl putem manifesta în așa fel încât să fim în armonie cu Universul. E o energie frumoasă, și mai ales puternică ce te poate ridica foarte mult dacă o înțelegi. Este ambalată ca o forță malefică ce te face să crești cu idei atât de departe de natura lucrurilor.
Deci nu ai ce instinct să îți asculți nici atunci când ai un prunc în brațe pentru că nu prea ai văzut pe nimeni alăptând lângă tine, e ceva ce se face ferit, maxim ai văzut un câine alăptând dacă ești fericitul locuitor al unui oraș mare unde sunt și câini vagabonzi.
Pentru mine alaptatul a început cu înverșunare. Înverșunarea mea de a nu-i da copilului informația de la laptele praf făcut în fabrica după ce a fost luat de la vacă și a fost procesat. A început cu frică, frica de a nu fi capabilă să îmi hrănesc copilul, a început cu teama de a nu fi susținută de familie. Când vrei sa faci ceva de obicei familia din iubire și din dorința de a te proteja îți taie aripile și atunci eu fac parte dintre oamenii ce au nevoie să își construiască un zid foarte mare pentru a reuși să facă ceva de care familia știe. Cea mai mare energie pentru mine o au cuvintele așa că mă poți dărâma cu un cuvant sau mă poți susține. A început cu teama de a nu mi se zice “ți-am zis eu că nu e cum crezi tu, naturalul nu este de fapt bun”.
Așa că iată-mă în “secta alăptării” :))) ca să îmi pot învinge teama de eșesc. Pentru că tot ce se întâmplă la exterior de fapt e de mult timp în interiorul tău.
Am crezut că la orice semn pruncul are nevoie de sân.
Am crezut că orice plâns are ca rezolvare sânul.
Am crezut că dacă se trezește copilul e pentru că vrea lapte.
Am crezut că atunci când doarme are nevoie de sân pentru a adormi.
Am crezut că dacă se lovește îl alin cu lapte de la sân.
Am reușit prin credințele mele să transmit o dependență ce nu e benefică nici pentru mamă, nici pentru copil.
Alăptarea la fel ca toată realitatea noastră stă în puterea noastră ca mame, în convingerile noastre pentru că nu faci altceva decât să îți atragi experințele ce îți confirmă convingerile.
Când începi alăptarea ești încurajată să alapteazi de partea de consultanță în alaptare ceea ce reușești mai departe ține de convingerile tale și de stilul de viață.
Nu ți se spune că: alăptarea e în primul rând hrană, da e și partea emotională implicată pentru că toate lucrurile în viață sunt un cumul de factori unde unul e predominant. E hrană iar asta îi formează mai departe relația viitorului adult cu mancarea. Felul în care va căuta mâncarea la tristețe, frustrare, bucurie sau doar la foame.
Da, nu sunt adulți copiii, totuși emoțiile lor sunt tot aceleași pe care un adult le are dar le poate exprima dacă este în contact cu el, majoritatea adulților le este greu și la 40 – 50 de ani să spună că acum au o emoție dar că nu asta îi definește și să fie capabili să o gestioneze într-un fel în care să nu se mutileze emoțional sau fizic. Bebelușul se poate exprima și prin plâns și uneori are nevoie să spună cât de tare îl doare ceva sau îl frustrează ceva iar el alege să facă asta prin plâns.
Știu, este greu pentru noi ca mame să ne auzim pruncii plângând pentru că multe dintre noi nu am depășit copilăria noastră când la rândul nostru nu am fost înțelese.
Atunci când nu poți să îți auzi copilul plângând și te simți foarte responsabilă în a-l opri cumva, indiferent cum, din plâns prin orice mijloace neînțelegând că uneori avem nevoie doar de a fi auziți, înțeleși și strânși de mână atunci e nevoie ca tu ca mamă să te oprești și să te cunoști mai bine pentru a-l putea ghida pe copilul tău. Un copil vine în viața ta și apasă exact pe butoanele care nu funcționează și dor, a încerca tot timpul să îi dai sânul pentru a se liniști nu face decât să creeze un automatism că atunci când simte orice emoție mai puternică mâncarea e o soluție la îndemână pentru a se liniști.
Digestia repornita de foarte multe ori pe zi nu face decât să ducă corpul într-o obișnuință de a cere non-stop câte ceva de ronțăit.
A alăpta în echilibru în societatea actuală necesită în primul rând cunoaștere de sine a mamei.
A alăpta în echilibru acum, e nevoie de prezență.
A alăpta în echilibru necesită disciplină.
A alăpta în echilibru necesită comunicarea eficientă cu tine și cu pruncul din brațele tale.
A alăpta în echilibru înseamnă să vezi copilul tău din realitate nu cel pe care ți-l imaginezi sau proiecția pe care o faci asupra lui.
A alăpta în echilibru înseamnă a avea grijă și la ceea ce tu faci în timp ce alăptezi, ce lași să patrundă în conștiința ta pentru că e foarte diferită informația pe care o primește punctul când e alăptat în timp ce mama are gânduri urâte sau citește știrile de pe telefon față de informația pe care o primește punctul când e alăptat iar gândurile mamei sunt doar de binecuvântare asupra lui.
Fă din alăptare ritualul vostru sacru bine delimitat de alte activități. Copilul primește dragoste nu doar prin alaptare ci prin cât de fericită, iubită te simți tu dragă adultule, căci el e racordat la rețeaua ta energetică și informațională. Dacă devine dependent de alăptare sau nu e în echilibru cu asta e pentru că tu ești în dezechilibru.
A alăpta e viață și e informație.
În lumea asta e foarte multă informație iar pentru a face cele mai bune alegeri pentru noi e nevoie să ne racordăm la Sursă nu la “surse oficiale”.
Cu iubire,
B.E.
Photo credis: Nadine Micle Photography
