Hei, mulțumesc pentru că ești aici.
Mă înclin. Îmi pare bine.
Sunt Eliza.
Din martie 2017 sunt Eliza Bătrân.
Din 2016 sunt mama pentru Anastasia.
Scriu dintotdeauna, e felul meu de a mă descărca.
Mi-a fost teamă să fac scrisul public. Am primit multe încurajări pentru a face asta. Cea mai mare încurajare a fost venirea Anastasiei. În timpul sarcinii am început să citesc bloguri și cărți cu și despre naștere pentru a putea supraviețui presiunii sociale și credințelor împământenite a celor din jur despre cât de înfricoșătoare e nașterea și maternitatea. Într-o lume pe repede înainte am avut nevoie să îmi confirm simțirea.
După ce am născut mi-am dat seama că e nevoie de mai multe povești despre normal, natural, fiziologic și firesc. Așa că iată-ma aici în fața ta cu sufletul deschis, cu fața spre natură.
Sunt aici din iubire și pentru iubire.
Sunt aici să învățăm iubirea și acceptarea.
Sunt aici să creștem o societate iubitoare. O societate ce se adună pentru ceva nu împotriva a ceva. O societatea gata să ofere înainte de a primi.
Sunt aici pentru că nu doar noi ne privim copiii cum cresc ci și ei se uită la noi să vadă cum evoluăm.
Sunt aici pentru că îmi urmez instinctul de a face ceva cu drag.
Tehnic vorbind sunt aici pentru că am studiat pedagogie cu drag 4 ani, am abandonat-o și acum m-am întors. Sufletul asta imens ce a apărut în viața mea mi-a arătat că ceea ce eu studiez pe nerăsuflate este despre dezvoltarea copiilor, despre înțelegerea lor, despre iubirea lor.
Cred cu tărie că adulții nefericiți sunt doar niște copii neînțeleși, niște copii ce nu au primit iubirea pe înțelesul lor.
Așa că adulților hadeți să devenim copii fericiți pentru a putea modela copilării pline de iubire.
Îți sunt recunoscătoare și te invit să îți împărtășești opinia, povestea acolo unde rezonezi, e posibil ca prin opinia ta, povestea ta să ajuți un suflet deznădăjduit.
Cu iubire,
B.E.