Cel mai trist lucru al vieții e că uitam complet anii primei copilării.
Anii ăia cei mai frumoși.
Anii când ne bucuram la sărutări pe burtică.
Anii ăia când cucu-bau era cea mai frumoasă distracție.
Anii ăia când descopeream cele mai banale lucruri, când aprinsul și stinsul luminii era activitatea preferată.
Anii ăia când orice problemă avea rezolvare în brațe la mama.
Anii ăia când tata era cel mai puternic om de pe planetă, un fel de supererou.
Anii ăia când îți doreai ca cineva să te învărtă până amețești.
Nu avem amintiri cu părinții noștrii în cea mai bună formă a lor.
Nu avem amintiri cu părinții noștrii când au trăit cele mai frumoase zile ale copilăriei noastre.
Prea puțin ne amintim de ei tineri, plini de viață și exuberanță.
Cel mai des ne amintim de ei în încercarea de a ne educa, de a ne face oameni, timp în care au devenit plictisitori, pentru că și ei s-au abandonat unei rațiuni ce îi place să fie victimă.
Ei văd lucrurile prin prisma experiențelor lor de viață, poate cu mai mult scepticism și asta nu din răutate.
Experiența noastră de viață ne spune să credem în noi indiferent.
Experiența de viață a omenirii ne arată că doar oamenii ce au ieșit din turmă au schimbat ceva.
Cel mai des ne răsună glasul mamei în cap zicându-ne să facem ordine sau să ducem gunoiul.
Mintea de cele mai multe ori lucrează împotriva noastră, în loc să păstreze vii bucuriile, râsetele alături de părinți, fericirea din ochii lor când reușeam să facem primii pași ne scoate în evidență vorbele spuse la oboseală, enervare.
Mintea suferă de mania perfecționismului, nu se poate bucura de tot ce are mai bun, simte nevoia să îți arate constant greșelile.
Mintea uită că aveam același scop, fericirea noastră și a celor apropiați, ea se concentrează pe neajunsuri iar asta ne sabotează viața.
Mintea rulează niște filme la nesfârșit dacă nu iei atitudine, ea rulează filmele alea unde tu ești victimă iar ceilați opresori. Nu poți fi decât victima propriilor gânduri, așa că dă-le drumul.
Nu uita că foarte rar se întămplă ca păriții să aibe inteții rele, noi doar vedem lucrurile diferit, iar din asta ar trebui să învețe și parinții și copiii.
Amintește-ți bucuria de a te hârjoni cu tata.
Amintește-ți bucuria de a te cuibării la mama în brațe.
Amintește-ți bucuria Crăciunului împreună.
Amintește-ți că vă iubiți iar asta vine cu responsabilitatea de a vă face voi viața mai frumoasă, de a vă aminti voi momentele frumoase care sigur le întrec pe cele grele.
Amintește-ți în fiecare zi să spui stop filmelor ce rulează tristețe.
Cu iubire,
B.E.
