Sufletul e bun, mintea în care ne trăim prea mult viața ne conduce în extreme.
Cum poate un om cu suflet bun să educe un copil plin de traume, de convingeri limitative ce nu servesc binelui cel mai înalt ci duc mai departe moștenirea inconștientă.
Toți avem suflet bun, el vine din Sursă.
Trăind între betoane ești în contact nu cu Sursa ci cu betoanele de cele mai multe ori, adică cu materia inertă, cu idei fixe ce distrug.
Lăsăm mintea să se manifeste înaintea sufletului și modelăm tot din minte și convingeri în loc să ne conectăm la Sursă.
Când avem un prunc în brațe, ni se pare că miroase a Dumnezeu și a Rai, a armonie și iubire. Apoi intervine viața de pe Terra ce uneori a luat-o în direcții extreme pentru a ne trezi dintr-un somn mult prea profund unde ne scăldam în individualitate.
Și începem să acționăm asupra trupurilor divine ale pruncului cu limitele noastre umane mult prea departe de logica divină. Le introducem litere și cifre în cap la vârsta la care încă nu știu ce e benefic pentru sufletul și corpul lor, îi învățăm că pe iarbă sunt căpușe și mizerie, în loc să învățăm noi de la ei curiozitatea și bucuria de a trăi.
Îi modelăm după niște ideologii nu după ceea ce știm ca fiind parte din sursă. Îi modelăm după niște convingeri moștenite, împrumutate și netrecute prin filtrul Sursei ci le înghițim așa, cu mâzga societății ce se vrea evoluată, mai evoluată decât precedenții când de fapt avem din ce în ce mai multe cârje.
Avem o durere luăm o pastilă nu eliminăm cauza.
Avem emoții puternice ce ni se par de negestionat în pace mâncăm până nu le mai simțim sau le fumam până le înnegrim de fum.
Avem un dialog interior zilnic, mintea nu tace, ea nu este prezentă, ea analizează doar ceea ce a mai trăit și face analogii, este nevoie de un efort conștient și susținut pentru a fi prezent la ceea ce se întâmplă și la cum ceea ce se întâmplă are efect asupra ta.
Iar în tot timpul acesta în care noi rulăm programe adormite și departe de Adevar pruncul se programează, înregistrează tot ceea ce adultii din jurul lui zic, fac inconștient, adică îl adormim și pe el.
Nu poți schimba genele copilului tău în schimb poți modela mediul din jurul lui iar asta va avea un efect transformator asupra genelor și stărilor lui.
A schimba mediul din jurul lui înseamnă a te schimba pe tine. A te chestiona pe tine.
De unde îți educi copilul din convingeri limitative din idei ale altor oameni sau din sursa ta cea mai autentică? Toți avem suflet bun și mare dar o minte căreia nu-i place schimbarea și opune rezistență chiar dacă ceea ce gândește îi face rău întregului corp. A se vedea cât de greu ne este să renunțăm la un aliment preferat chiar dacă pe lista data de medic în partea cu alimente total nerecomandate în boala ce o purtăm apare primul mare și îngroșat exact alimentul preferat. Vine medicul și îți spune “știi alcoolul te-a îmbolnăvit”. Tu ce faci? Majoritatea nu renunță la alcool preferă să trăiască ultimele zile într-o așa-zisă bucurie.
Convingerile tale limitative care îți conduc felul în care vorbești îl fac pe pruncul tău să ți se împotrivească și să nu dorească să îți comunice. Ești gata să renunți la ele? Ești gata să ieși din așa-zisa ta stare de bine când de fapt este doar un atașament de o idee la fel cum a fost și comunismul, un atașament de o idee perfectă.
Tuturor ne place iubirea totuși venim cu forța peste prunci și îi luăm peste picior în ideea de a le da o lecție de a-i învăța despre viața. Viața e ceea ce crezi tu despre ea.
Cereţi, și vi se va da; căutaţi, și veţi găsi; bateţi, și vi se va deschide. Căci oricine cere capătă; cine caută găsește; și celui ce bate, i se deschide.(Matei 7.7, 7.8)
Noi la ce uși batem în educație?
La ușa umilirii “nu ești bun de nimic”.
La ușa condiționării “dacă nu faci ca mine nu te mai iubesc”.
La ușa neacceptării “dacă mai plângi nu îți mai dau înghețată”.
Adultule de ce ești atât de atașat de ideile tale când copilul are propriile alegeri?
Adultule atașamentul e primul pas spre boală sufletească și fizică.
Adultule de câte ori copilul pătează tricoul iar tu exprimi furie și dezgust în loc de compasiune îți adaugi încă un strat de boală pentru că prin el, prin pruncul tău Sursa îți arată atașamentul tău.
Apoi nu te întrista pentru că cei ce ne conduc dau legile pe care le dau, ei sunt vocea conștiinței colective, adică și a ta.
Nu te întrista pentru gunoiul ce îl vezi pe stradă, ăla e gunoiul din sufletul tău.
Nu te întrista când copilul tău lovește, aia e agresivitatea din interiorul tău.
Fiți înțelepți ca șerpii și blânzi ca porumbeii! (Matei 10.16)
Cu iubire,
B.E.
