Îi furi copilăria copilului dacă îi spui că Moș Crăciun e un personaj de poveste care posibil să fi existat și ale cărui obiceiuri bune le ducem mai departe prin fiecare dintre noi, fiecare încercând să fie un Moș Crăciun (un om ce dăruiește).
Dacă al tău prunc știe adevarul despre Moș Crăciun nu are o copilărie ratată.
O copilărie ratată are un copil veșnic criticat.
O copilărie ratată are un copil mințit doar pentru că socialul zice că așa e “normal”.
O copilărie ratată are un copil ce se simte nevaloros.
O copilarie ratată are un copil lăsat pradă poleielii societății actuale.
O copilărie ratată are un copil al căruri părinte refuză să educe pentru o societate mai echilibrată și îi place să rămână în stereotipii ale unui trecut de prea mult timp mort.
O copilărie ratată are un copil iubit condiționat. (dacă ești cuminte primești cadouri)
O copilărie ratată are un copil ce nu e învătat să se comporte după niște valori ci este constrâns prin cadouri. (“noi punem lucrurile la locul lor pentru că pentru noi e importantă ordinea” în loc de “dacă nu pui la loc x nu mai vine moșu’ ”).
Livrăm sufletelor pure formă fără conținut.
Am pierdut semnificația, ne complacem în ceea ce pare a fi mai ușor pentru că așa face “toată lumea”. E greu să faci altfel decât fac ceilalți. E mai greu să explici lucruri abstracte unor copii. Sunt sigură că faptul că ți-ai considerat copilul demn de a-i spune adevarul în locul poveștii împraștiată în masă, va face o diferență în cum va arăta relația ta cu al tău prunc la maturitate și cum va arăta societatea de mâine.
Adevărul despre sărbatoarea Crăciunului este cu mult mai plin de semnificație și cu mult mai multe povețe pentru copii.
Faptul că oamenii apropiați își pun cadouri sub brad sau în ghetuțe nu fură nimic din magia sărbătorilor.
Faptul că oamenii apropiați se frământă și caută să ghicească ce și-ar dori cei de lângă ei este cu mult mai plin de semnificație decât faptul că un moș bătrân de mii de ani străbate lumea și aduce lucruri materiale copiilor cuminți. În lumea asta materială, are sens pentru tine adultule? Ți-e greu să crezi că te poți vindeca singur dar povestea cu Moș Crăciun e o poveste ce merită transmisă mai departe.
Adultule dacă făceai parte dintr-o familie defavorizată sunt sigură că ai fi vrut să alegi pentru ai tăi copii ca Moș Crăciun să fie doar un personaj mitic ale cărui obiceiuri să le poti duce sau nu mai departe în funcție de posibilități.
Adultule dacă pruncul tău nu e rezonabil în cerințe și Moș Crăciun nu poate să îi aducă ceea ce vrea unde mai e magia?
Adultule îndreptă-l spre divinul etern.
Adultule învață-l tu despre conținut daca societatea tot ce îi livrează este formă goală.
Punerea lui Moș Crăciun pe un piedestal cred că nu face decât să învrăjbească societatea de când e foarte mică. Să iei un personaj legendar și să spui că dacă îi ceri ceva el îți aduce, naște invidie și blamare de partea copilului pentru că pruncul simte nedreptatea de a face parte dintr-o familie cu mai puține posibilități iar pe partea adultă frustrările incapacității de a oferi mai mult pe partea materială deși poate că spiritual sunt cu mult mai plini.
A da puterea interioara cuiva din exterior ce citește dorințe și le înfăptuiește, naște frustrări în copilărie pentru că unii copii nu-și pot expima dorințele așa cum ei le manifestă intelectual și în viața de adult începi să ai așteptări de la ceilalți să îți citească gândurile. Frustrarea te ajută să evoluezi ca atunci când înveți să îți legi șireturile și nu reușești te enervezi dar încerci iar și iar până reușești. Frustrarea născută de Moș Crăciun e una livrată de tine adultule cu scopul de a-l face fericit artificial și în loc de a-l duce la evoluție duce la pierderea încrederii în tine, în el, în alți oameni, poate că și în Dumnezeu până la urmă tot tu i-ai spus și de Dumnezeu și nici pe El nu l-a văzut.
Faptul că am ales ca de nașterea Mântuitorului să ne oferim daruri așa cum și El a primit de la cei trei magi nu face decât să umple cu mai multă semnificație și valoare celebrarea începutului.
Da e ușor să îi spui copilului că Moș Crăciun vine la copiii cuminți și aduce daruri.
E ușor să manipulezi prin asta un copil. Ești cuminte (adică te comporți așa cum vreau eu, indiferent de ceea ce simți tu) primești cadouri de la moșul. Nu ești cuminte (adică nu te comporți așa cum vreau eu, nu-mi pasă de ceea ce simți tu, eu așa vreau să te comporți) nu primești cadouri. Pedeapă sau recompensă, pe scurt dresaj.
Hai să îi învățăm că este despre a fi împreună.
Hai să îi învățăm că este despre recunoștință.
Hai să îi învățăm că este despre suflet.
Hai să îi învățăm că Iisus s-a născut într-o iesle având totul și că uneori aici se nasc copii în palate și au nimic.
Hai să îi învățăm că a oferi și a primi este și despre timp, și despre sentimente, și despre vorbe.
Hai să îl renaștem pe Moș Crăciun în era societății de consum, hai să îi dăm semnificație.
Hai să îi învățăm că este despre ceea ce poate fiecare face, nu despre ceea ce poate face cel din exterior pentru tine.
Hai să nu le mai furăm puterea copiilor, hai să nu îi mai credem naivi.
Hai să îi învățăm adevaratele minuni ale trăirii zilnice.
E minunat că suntem împreună!
E minunat că avem ce mânca!
E minunat că avem haine!
E minunat că avem o familie aproape!
Cum ne mai putem bucura de toate lucrurile astea simple și pe care le considerăm ca niște setări implicite când toată atenția e pe ce primim de Crăciun?
A aștepta să crească copilul ca să poti vorbi cu el e o fantezie adultă, vorbeste cu al tău prunc acum, el acum se formează.
Hai să le lăsăm puterea copiilor, hai să le suflam în aripi.
Crăciun fericit!
Cu iubire,
B.E.
Photo credits: Nadine Micle
