“Copiii sunt răi”, aud des asta.
Nu, nu sunt răi
Noi suntem răi, suntem foarte răi cu ei, și prin rău înțeleg pe pilot automat, nu ne punem întrebări înainte de reacții.
Hulim tot ce e în exterior, nu acceptăm, ne luptăm, ne revoltăm.
Îi certăm fără să ne asigurăm că noi am înțeles despre ce e vorba cu adevărat, fără să ne asigurăm că ei au înțeles care este limita și de ce e acolo.
Cea mai mare nevoie de iubire e acolo unde e cea mai mare agresivitate.
Nu toți părinții gândesc ca tine, e loc pentru toată lumea în socitate, e nevoie de echilibru la nivel mai mare, de organism, nu doar în microlumea ta.
Nu fugi de emoțiile negative ale copilului tău și nu îl învăța pe el să fugă de ele.
Ajută-l, ajută-l să le elibereze, să le accepte, să le conducă spre echilibru.
Viața este despre treime cele două părți opuse și echilibrul.
Echilibrul vine cu acceptare, acceptare că da există și x și y care fug unul spre altul și se confruntă ca în final să rezulte echilibrul.
Nu știm să ne exprimăm, ne e greu să explicăm, și cel mai grav nu empatizăm, nu ne identificăm afectiv cu celalat pentru că suntem incapabili să ne definim propriile afecte, nu ne înțelegem pe noi și devine imposibil să îl înțelegem pe celălat chiar dacă celalalt e copilul tău suflet din sufletul tău.
Copiii colaborează cu noi, tot timpul, ei intuiesc totul, noi nu trebuie decât să dechidem ochii.
Adultule te-ai uitat vreodată la cum își educa Iisus apostolii?
Adultule, oare le spunea el vreodată că sunt răi?
Adultule copiii ce se nasc după tine vin impregnați cu toată informația ta plus multă altă informație deci tu ai avut nevoie de 20, 30, 40 de ani aici pe Pământ înaintea lui ca să îl poți primi acum.
Adultule de dragul lui, dacă de dragul tău nu ai putut, rezolvăți neajunsurile!
Adultule vezi averea din fața ta nu lipsurile, când te lovește o situație din exterior cercetează puțin în tine și identifică ce anume de acolo a atras situația.
E nevoie de rău și de bine pentru a exista echilibru, dacă e doar bine se numește dezechilibru.
Așa că adultule acceptă că educația cu blandețe presupune și afecte explozive, presupune și plâns, presupune și confruntarea cu oameni diferiți. Da, oameni diferiți cu totul, opuși educației tale, dar asta nu îi face demni de dispreț, te face pe tine să exersezi acceptarea, să devi tu o varinată mai bună a ta, ei sunt responsabili pentru ei, tu pentru tine, așa că întoarce oglinda și construiește pe ce ai tu, pe ei tratează-i cu respect, nu e nevoie să îți fie prieteni.
Adultule, ești un exemplu pentru pruncul tău, NU FUGI!
Cu iubire,
B.E.
