După ce ai un copil s-ar putea să nu mai fi la fel.
S-ar putea să nu mai ai aceleași visuri, aceleași așteptări.
O mamă nu mai e la fel cu femeia ce a fost înainte de a primi binecuvântarea de a ghida un suflet pe Pământ, nu mai are cum, nici la toaletă nu mai merge la fel ca înainte de copil.
Poate fi dificil pentru cei de lângă tine pentru că sunt puși în fața altei persoane în același trup.
O mama conștientă știe că pruncul ei este karma ei, a familiei, că nu a venit întâmplător chiar acest suflet și că e datoare să se conecteze la el să îl cunoască înainte de a-i aplica cunoștințele științifice. E timpul să treacă în bancă, nu la catedră. E dispusă să facă orice schimbari simte că îi sunt benefice ei și pruncului.
Mama se întoarce spre natura fără de cusur atunci când vede puritatea din mâinile ei, atunci când vede sufletul ce l-a primit. Lasă în spate toate tiparele impuse de societate și e gata să dărâme tot ce era balast în viața ei pentru a renaște. Nu poți clădi imperii în mizerie, e nevoie de curațenie, de debarasare de murdărie.
Dumnezeu e în natură și natural, El nu stă în temple împodobite de omul cu suflet gol.
Omul nu a putut duplica firul de iarbă și nici nu a putut face lapte matern unic pentru fiecare dintre copilași după atăta avât și încredere dată evoluției tehnologiei.
E nevoie de mame ce văd naturalul într-o lume asaltată din ce în ce mai mult de plastic și de intervenții umane ce în loc să armonizeze distrug.
E greu și pentru ele și pentru cei din jur, ele duc povara schimbării lumii, schimbarea începe de la tine mamă a unui copilaș plin de lumină divină.
E timpul să stai în bancă și să observi creatura divină ce a venit prin tine, nu poți intra cu bocancii în sufletul lui presupunând că știi tu mai bine, conectează-te, cooperează, ascultă.
Ține de tine cum transmiți că e lumea, e vorba de conștiița colectivă ce se crează și care dă naștere la societatea de mâine. Dacă în continuare îi transmiți că oamenii sunt răi că trebuie să fie în gardă tot timpul exact asta îi creezi în viață. Gândurile creează, fii conștient de ele, la fel și cuvintele.
Știu e greu să te transformi și pentru tine și pentru cei din familia ta. Calea e simplă, nu e ușoară.
E greu să te simți neînțeleasă.
E greu să ți se pară că din priviri toți cei dragi te fac nebună doar pentru că nutrești o întoarcere la natură, la cum e dat să fie, la simplitate.
E greu pentru cei din jur să vadă că te opui la tradiția de a cumpăra și înghiți cu ochii închiși orice oferă sistemul pentru că “are statul grijă să nu te omoare”, el doar te face dependent.
E greu să începi să deschizi ochii și să nu mai înghiți fără să comentezi tot ceea ce ți se servește ca fiind ceea ce e bun pentru tine și ceea ce ai nevoie.
E greu să stai dreapă și să refuzi fricile, gândurile, informația, mâncarea ce ți se aruncă în față pentru că și ceilalți au crescut așa și uite ce bine sunt. Aleargă cu frica în sân la orice bubiță la un alt om la fel de fricos ca să rezolve corpul ce dă semne că e timpul să se trezească mintea, se ascund de soare și trăiesc în întuneric.
Nu îți lua sfaturi de la oamenii ce nu inspiră sănătate, lumină prin piele, ochi, reacții.
A fi sănătos fizic și psihic e departe de hărtia eliberată de medic.
Analizează omul din fața ta. Este el capabil de alegeri în conformitate cu natura? Este el capabil să vorbească respectuos și în situații de criză? Îi strălucește pielea? Eliberează lumină din ochi? Treci prin filtrul tău, iar dacă el corespunde la natural atunci mergi cu el dacă nu atunci ascultă dar nu lua aminte.
Cu iubire,
B.E.
photo credits: Sabina Mladin
