Îmi amintesc primele zile de mama de Anastasia.
Încă ma umplu de iubire, de fluturi în stomac, de tot ce e mai bun pe lume.
Nu îți poți imagina ce sentimente te trec când ai în fața ta puiul de om.
Ai în fața ta iubirea infinită.
Ai în fața ta fărâma de Dumnezeu întrupată.
Ții în brațe viața, o îmbrățișezi, o hranești și o dezmierzi.
Omule păstrează cu tine sentimenele euforice din primele zile ale copilului tău.
Păstrează primele gânduri, că e perfect, nu te întoarce de la ele uitându-le în cotidian, ține stâns de ele, primele gânduri sunt autentice, ce vine după ele deja e îndoiala, e încercarea de a repara perfectul primit.
Rămâi în iubire.
Abandonează-te cu încredere în iubire și lui Dumnezeu, ții fărâmă din El în brațe, pe El nu îl poți face mai bun ci invers.
Ai simțit cel mai tare iubirea acum când ți-ai primit puiul de om pentru că iubirea te umple atunci când o oferi necondiționat, nu te poți umple de iubire de la altcineva, iubirea e în tine, tu ești iubire.
Cât de frumoase ar fi relațiile parinte – copil dacă fiecare părinte ar vedea divinul din copil înainte de uman.
Cât de frumoase ar fi relațiile părinte – copil dacă ne-am păstra sentimentele și gândurile din primele zile când nu voiai să setezi niciun comportament la el, când setarea implicită era cea mai bună posibilă.
Unde pleacă toate gândurile astea?
Se scufundă în frici?
Se scufundă în îndoieli?
Învață încrederea de la pruncul din fața ta. Privește-l cum pășește cu încredere totală în Univers, cu încredere totală în divin.
Bucură-te omule de fiecare etapă cu uraganul de emoții din prima zi. Primește fiecare etapă deschis, departe de standardele societății, departe de prejudecățile tale.
Modelezi un suflet și ești orb când faci asta, nu știi niciodată unde duce labirintul, așa că lasa simțirea să te ghideze, nu uita că Beethoven a scris opere ce ne încântă și azi surd fiind, s-a abandonat simțirii, s-a abandonat divinului și a dăruit nemurire.
Cu iubire,
B.E.
