Suntem limitați, limitați de mintea noastră, concepțiile noastre, convingerile noastre, sentimentele și emoțiile noastre.
Știi că nu vrei să urmezi calea educației pe care tu ai primit-o de la ai tăi, știi că ai suferit și totuși cum știi ce trebuie să faci dacă tot ceea ce ai e un exemplu de așa nu? Te duci în extreme cealaltă? E ăsta echilibru?
Ai în fața ta un suflet întrupat pe care îl știi de 1 an, 2, 7 sau 20 și totuși conflictele apar.
Cum știi cum funcționează el dacă tu nu te înțelegi pe tine, dacă tu nu poți gestiona conflictele cu celelalte persoane?
Cred că e responsabilitatea ta, a mea și a tuturor este să ne extindem limitele să ne apucăm să citim oamenii care au abilitatea de a pune în cuvinte ceea ce simt ei sau alții pentru a putea să-l înțelegem și acceptăm pe el, sufletul ce a venit din divin prin noi să fie liber.
Cred ca am responsabilitatea să mă apuc să învăț și ce simt ceilalți dacă vreau relații armonioase cu mine și cu ceilalți.
Relațiile nu vin ușor.
Am trecut de stadiul în care aveam relații cu familia pentru că era necesar să locuim în aceaiași casă și depindeam într-un fel sau altul de asta. În tot mai multe curți comune apar garduri separatoare în loc de poduri între suflete ce se înțeleg și acceptă.
A avea o relație armonioasă cu cineva e o alegere conștientă, e o dovadă e iubire divină.
Devine din ce în ce mai greu să îi vorbești respectuos copilului dacă tu acasă tot ce ai primit au fost ordine și corecții negative sau ți s-a dat totul fără limite.
Până la 6 ani copilul vine la tine și te iubește indiferent dacă îl bați, țipi, îi zici vorbe grele sau îl lași de capul lui. După 6 ani începi să vezi ce ai sădit, începi să vezi dacă ai reușit să vorbești pe limba lui.
E datoria ta să-i înveți limbajul de iubire pentru a-i obține cooperarea, nu supunerea.
Da, e al naibii de greu, la fel cu învățatul altei limbi, primul impuls îți vine în limba maternă și la început nici limba nu te ascultă când vrei să pronunți un cuvânt în limba ce vrei să o înveți. Ține minte că pentru copilul tău asta va fi limba lui maternă și ce comoră a primit.
Adultule, nu aștepta să reacționezi la situații pentru că vei reactiona PROST, vei reacționa pe limba ta maternă, vei critica și nu vei accepta, vei căuta răspunsuri în exterior.
Adultule planifică, învață, educă-te. Scoate din tine toate frustrarile ca să nu le abați asupra copilului tău, el nu are nicio vină că tu nu știi să le gestionezi.
E timpul adultule să îți fi învățător căci tu te cunoșți mai bine, fii blând dar ferm cu tine, nu fugi din fața ta și a reacțiilor tale, din fața dezvoltării tale.
E timpul să cobori din dreptatea ta egoistă în iubire, iar iubirea e plină de contrarii, de acceptare, de învățare continuă despre tine, celălalt și Dumnezeu.
“Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului.” (Corinteni 13:11)
Întoarce-te la cele ale copilului din tine ca să crești adultul din el!
Cu iubire,
B.E.
