Sunt însărcinată…

Informația înseamnă putere iar medicinei îi e teamă de omul ce are încredere în corpul său pentru că e inutilă în fața lui.

Dacă ești însărcinată pentru prima dată și urmează să naști în România, prima întrebare de pe buzele tuturor inclusiv în mintea ta este la ce medic mergi? Iar a doua la ce maternitate să naști?

Este împământenit la noi că trebuie să aparții de un medic și să asculți de el la fel ca țăranul legat de glie. Ne-am câștigat atâtea libertăți că am ales să ne predăm sănătatea și normalul, fiziologicul, nu ne-am putut descurca cu atâtea și am avut nevoie de stăpân.

Avem pretenția să naștem cu același medic ce ne-a urmărit sarcina. Avem preteția să fie prezent dacă avem urgențe și să nu așteptam la ușa lui mai mult de 5 minute. Avem preteția să fie Dumnezeu în spatele ușii pe care scrie doctor și să aibe o pilulă pentru orice ne provoacă durere fără să ne chinuim să aflăm cauza reală.

A da naștere la fel cum a concepe o viață este dincolo de planificare și orarul medicului. Nu ne gândim că cel mai bun medic din lume în momentul în care ție îți vine sorocul poate  abia a ieșit dintr-o gardă și poate are și o zi nefericită. Cred că cele mai grele malpraxisuri sunt făcute de medicii văzuți ca cei mai buni din branșă și automat cei la ușa cărora e coadă.

Uităm că medicii au fost antrenați să caute boala iar sarcina și nașterea nu se încadrează la boală, se încadrează la natural, fiziologic, la fel ca sexul, contactezi medicul dacă ai probleme până atunci te bucuri de natură.

Ne place să zgândărim sarcina la fel ca pe un coș ce îl avem pe față, nu îi dăm libertate să existe, trebuie să fim în control. Să vedem în ce stadiu e, se încadreză în limitele cărții de medicină, cum arată copilul la 2d, 3d, 4d, îl vrem analizat în toate dimensiunile în fața ochilor noștrii. Îl iubim necondiționar dar în standardele ecogarfice și sangvine.

Ne primim pruncii în spitale, rece și îi suspectăm de orice boală mai puțin de normalul lor. Ei ne-au ales pe noi și noi alegem ca prima dată când iau o gură de aer terrestru să fie pe o masă de spital. Alegem  ca atunci când el copilul nostru vine să ne cunoască uman noi să îl așteptăm pregătiți cu o armată de oameni total necunoscuți gata să urmeze protocoale nicidecum să îmbrățișeze viața. El cu toată încrederea a venit la tine și tu cu toată îndoiala l-ai predat la neonatologie.

Tu cum primești bucuria în viața ta?

Tu cum începi fericirea?

Ți-ai stabili întâlnirea cu sufletul pereche la maternitatea din orașul tău?

Cred că înainte de a ne alege unde naștem, cum naștem ar fi foarte util să ne informăm și să alegem informația ce rezonează cu natura noastră nu informația societății. Nimeni nu poate alege mai bine pentru tine decât o poți face tu pentru tine.

Cred că sarcina e o invitație la introspecție. Sarcina și prunctul te invită să te întorci la bază, să te întorci la divin și să vezi adevărul nu dreptatea. Sfatul medicilor când un cuplu nu reușește să procreeze este să nu mai fie stresați, să meargă în vacanță, totuși pe timpul sarcinii medicul te stresează cu o mulțime de ecografii și analize iar în timpul nașterii o armată de oamenii roiește în jurul tău, ar trebui să te simți ca o vedetă de hollywood dar de fapt ți se fură momentul.

Ca să poți înțelege ce se întâmplă în timpul sarcinii și nașterii, în vremurile noastre, e necesar să înveți despre asta pentru că totul se petrece departe de ochii lumii. Nu ai ocazia să asiști la nicio naștere până nu naști chiar tu, spre deosebire de alte vremuri. Iar informația pe care o primim de la părinți nu este cea mai sănătoasă atunci când vine vorba de nașteri majoritatea poveștilor sunt înspăimântătoare. Auzi femei care nu știu pur și simplu ce li s-a întâmplat și care cred în continuare că a naște este despre a te preda spitalului și a accepta orice pentru că stiu ei mai bine. Femei ce vorbesc cu mândire despre toate atrocitățile pe care le-au îndurat pentru a-și strănge pruncrul la piept, și cred în continuare că ăsta e normalul, standardul, dacă la tine nu a fost așa, e vorba de mai mult noroc la mijloc. Nu e vorba de noroc, e vorba de normal, e vorba de cum am fost creați.

Eu aleg să cred că suntem responsabili penru corpul nostru noi, nu alții și că trebuie să îl respectam noi, să îl cunoaștem și înțelegem.

Eu aleg să îi povestesc femeii ce va deveni Anastasia că nașterea este frumoasă.

Că nașterea este despre viață.

Că nașterea este despre a ajuta un suflet să își urmeze calea.

Că nașterea este natură.

Că nașterea este despre a da voie trupului să existe dincolo de cortex.

Că nașterea este despre conectarea cu divinul.

Că nașterea este despre a lucra împreună așa cum este și viața ci nu împotrivă.

Că nașterea și sarcina te umplu de iubire.

Că nașterea și sarcina te învață pe pilot automat fericirea și organismul, te învață să uiți de egocentrismul psihologiei și să eliberezi dragostea.

Că se rup bucăți din divin și se întrupează din și pentru iubire iar noi trebuie să răspândim mesajul. Să ne unim.

Femeie ce ești mamă societatea e la tine.

Femeie ce ești mamă hai să vedem normalul.

Femeie ce ești mamă hai să răspândim povești ce nasc încredere în viață.

Femeie ce ești mamă hai să răspândim iubirea prin nașteri și sarcini împlinitoare.

Cu iubire,

B.E.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *