Țip nu țip, îi trag 2 palme, nu îi trag, îl ignor…

Hai să ridicăm tonul, hai să ridicăm degetul, palma, hai să ne uităm urât, să învețe respectul, să știe de frică, să se teamă.

Hai să scoatem tot ce avem mai urât în noi ca să crească tot ce e mai frumos în prunc.

Funcționează?

Poate. Pe termen scurt, iar tu ai pornit o relație pe viață. Ești gata să o ruinezi acum că nici bine nu a început?

Țip nu țip, îi trag 2 palme, nu îi trag, îl ignor. Îl educ cu blândețe? Ce înseamnă educație cu blândețe?

Ce-ai zice de să te pui în locul lui?

Cum ar fi să fii atât de mic încât să ți se pară interesantă o priză?

Cum ar fi să fii atât de prezent încât să râzi la cucu bau?

Cum ar fi să fii tu iar mic, fără cunoștințele de acum dar mult mai plin de iubire?

Omul e animal social. (Aristotel)

De multe ori uităm de social și rămânem doar animal.

De prea multe ori dăm la o parte socialul din noi și lăsăm creierul animalic să preia frâiele.

De câte ori țipi la copilul tău, animalul din tine e la putere.

De câte ori îi dai 2 palme, animalul din tine e la putere.

De câte ori ignori copilul, animalul din tine e la putere.

Pentru că animalul din tine simte că îl poate domina pe cel din fața sa, pentru că e mai mic și mai lipsit de ajutor.

De câte ori îți vine să țipi, să lovești, să ignori OMULE mai ai o varinantă, să tratezi calm situația, ai de ales între animalic și uman, social.

A educa cu blândețe nu înseamnă fără limite. A educa cu blândețe înseamnă autoritate cu blândețe, înseamnă a fi acolo și a explica, înseamnă fermitate cu blândețe, pentru că tu adultule vrei ca al tău prunc să fie echilibrat și să înțeleagă de ce se întâmplă anumite lucruri pentru a-i fi mai ușor în procesul de învățare. Pentru că tu adultule ești cu el.

Te crezi învățat. Citești multe cărți. Te documentezi.

Întrebarea e dacă aplici ceva din ele, schimbi ceva la tine pentru a avea o societate mai mult umană și mai puțin animalică? Sau citești degeaba insultându-ți inteligența?

Și totuși educi un om?

Educi un om cu reacții animalice? Sădești buruieni și vrei să culegi mere?

Educația înseamnă transformarea psihicului în social.

Din ce în ce mai des ne cramponăm de educație.

Educație ce derivă din „educatio” care înseamnă creștere, hrănire, cultivare.

Deci prin educație se pregătește omul pentru a se integra în societate.

Societate care este formată din noi.

Noi cei care nu vrem să ne autoeducăm.

Noi cei cărora ne e greu să ne schimbăm.

Noi cei cărora nu ne place unde suntem dar stăm pe loc.

Noi cei care așteptăm mai bine de la alții nu de la sine.

Noi cei care vrem să educăm iubirea lui în societate.

Și nu știm cum… ne simțim înfrânți, iar în loc să ne întoarcem spre noi, să ne educăm pe noi, ne întoarcem împotriva pruncului căci ne gândim că el e sursa ce scoate ce e mai rău din noi.

Pruncul e plămădeală din plămădeala noastră iar dacă rădăcina e putradă nu te poti aștepta ca fructul să fie armonios.

Adultule când ai investit ultima dată în tine, în sufletul tău?

Adultule când ai fost ultima dată sincer cu tine? Atât de sincer încât să începi de acum să mergi spre cea mai bună variantă a ta?

Adultule devenirea pruncului tău în cea mai bună variantă a lui începe cu tine.

Ești gata să evoluați? Sau încă te scalzi în butoiul cu compătimire?

Începe educația cu tine!

Cu iubire,

B.E.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *