Furia, mânia…

Azi e despre mânie, furie, agresivitate.

Și începe cu o întrebare

Cât la sută din timp copilul tău se comportă agreabil?

Te-ai gândit vreodată la asta?

De obicei ne concentrăm asupra comportamentelor negative, asupra furiei lor. Și asta ne mănâncă tot timpul…

Analizând, ajungi la concluzia că 90% din timp ei se comportă agreabil, la fel ca tine.

Mânia manifestată e bună, problema e cum este manifestată iar ăsta e un lucuru învățat la fel ca și iubirea, fericirea, manipularea.

Copilul își manifestă iubirea, fericirea cum a văzut la tine, cum i-ai transmis, cum l-ai învățat.

Despre mânie ce i-ai predat? L-ai îndrumat sau l-ai certat?

În momentul în care el își manifesta furia verbal iar de la tine aude “Cum îndraznești să-mi vorbești așa?” Tot ceea ce învață e că mânia nu e acceptată că el ca un tot nu e iubit așa cum e.

De câte ori atunci când copilul arată lipsă de respect îi spui “Înțeleg, cred că ai avut o zi grea, sunt aici să te ascult când ești pregătit”. E greu să prinzi emoția din spatele cuvintelor grele, ai nevoie de multă stăpânire de sine, autocontrol și sunt sigură că merită tot efortul din lume pentru o relație armonioasă cu sufletul ce a venit prin tine. E la fel de greu să pui egal între ziua ta stresantă și ziua lui de copil stresantă dar dacă vei zăbovi puțin asupra subiectului s-ar putea să pui egal. În primul rând ia în calcul că atunci când e mic creierul lui nu e total dezvoltat iar asta are de-a face cu autocontrolul, el nu se poate autocontrola până pe la 6 ani. Gândește-te că îți dorești foarte tare un obiect ce e în mâna altcuiva dar nu ai noțiuni despre norme și valori sociale iar mama ta te ține de mâni ca să nu iei ceea ce îți dorești. Cum te simți? Stresat, mânios, îți vine să îi zici cuvinte grele mamei pentru că te oprește din ceea ce îți dorești. Hormonilor stresului le ia între 24-48 de ore ca să se elimine iar în acest timp nu se mai produc hormoni de creștere.

Desigur că poate deveni o linie fină între mânia adevărată și mânia manifestată pentru a manipula, dar asta ține doar de felul în care ai reușit să o gestionezi.

Atunci când e mic, e furios și lovește îi spui blând “Văd că ești furios, o cale mai bună de a-ți manifesta furia este prin cuvinte, sau poți alerga, sau hai să respirăm”. Dacă nu vrei să ai de a face cu un comportament agresiv pe care să nu știi de unde să îl apuci cred că ar fi bine să îi arați de foarte mic cum să își manifeste furia, cum o poate folosi constructiv, în folosul lui și al celorlalți face parte inteligența emoțională.

Iubirea nu înseamnă lipsa furiei, iubirea unește contrariile, viața nu poate lua naștere pe pâmant dacă nu se reunesc contrariile femeia și bărbatul. De asta a lupta unul cu celalat e lipsit de sens la fel cum a fi mânios nu exclude iubirea față de cineva.

Ne exprimăm de cele mai multe ori greșit “M-am supărat pe tine” când de fapt vrem să transmitem că ne-am supărat pe comportamentul avut la un moment dat iar persoana ca întreg o iubim. Convingerile nu țin seama de ceea ce noi am fi vrut să transmitem ele se așează adânc și în tacere și te lovesc în centrul frunții când te aștepti mai puțin și nu înțelegi de ce îți zice asta copilul tău când tot ceea ce tu ai vrut să zici e  “te înțeleg e greu, hai să vedem cum te ajut să îți exprimi furia empatic”.

Cuvintele spuse pe automat pot creea programe în copilul tău pe care nu vei știi să le oprești pentru că nu vei știi exact ce le-a creat, ele nu se văd imediat ci de-a lungul anilor.

E timpul să învățăm să vorbim, simțim, iubim!

Cu iubire,

B.E

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *