“nu mai e baterie la telefon”,“nu mai e internet”

Ecrane, ecrane, ecrane, tehnologie, informatie științifică, robotică…

Viața, unde e viața?

Unde e simțirea?

Unde e arta?

Unde e dezvoltarea armonioasa a copilului în concordanță cu natura?

Părinți, bunici, mătuși toti au legate de mâini ecrane.

Catastrofa nu e dependența copilului ci a celor din jur ce o transmit mai departe.

Am crescut odata cu tehnologia, am fost blamați că stăm în fața computerului iar acum asistăm la dependența uriașă de rețele sociale și media nu numai a noastră ci și a părinților și bunicilor noștri.

Ne poluăm electromagnetic, ne creștem temperatura corpului o aducem în stare de inflamație doar pentru a ne simți conectați, informați, stăm între 4 pereți și inhalăm vopseaua de pe ei în loc să inhalăm aerul pădurii, aerul munților, aerul mării.

Știm toate astea, dar e un viciu și ne amagim că nu e nimic rău, nu ne afectează sănătatea prea tare, toată lumea folosește tehnologia și nu ne limităm aproape deloc, pentru orice moft scotem telefonul să ne anestezieze sentimentele, să fugim de noi.

Adultule ai în grijă pentru niște ani un corp nou și un suflet pur, păstrează-le așa, fortifică-le,  nu le vicia. Alege sănatos! Fă alegerea pentru sănătatea pruncului tău, nu pentru a sta tu departe de plânsete, rugămiți, insistențe, chemări la joacă. Pentru a fi în confort. A fi părinte înseamnă a ieși din zona de confort, a te metamorfoza, a te educa.

Vorbește cu pruncul de la început, spune-i exact ceea ce simți, explică-i despre tehnologie, că trebuie folosită ca un instrument, nu să ne folosească ea pe noi.

Nu-i oferi ecranul dacă nu îi spui de la început pentru cât timp, în ce condiții, cum pentru că îl hipnotizează și vei fi nevoit să i-l smulgi din mână, să-l smulgi pe el din fața ecranului când te-ai hotărât tu că e timpul să nu-l mai folosească și în loc să îi câștigi cooperarea reușești doar să îți atragi eticheta de părinte rău care vine și-i ia ceea ce îi place. Îi confiscă plăcerea, ca și cum chelnerul la restaurant ți-ar aduce felul preferat de mancare și fără să îți zică înainte, ți-l ia din față când el consideră că gata e suficient cât ai mâncat.

E mai ușor să îi spui copilului “nu mai e baterie la telefon”, sau “nu mai e internet”, “nu mai e cablu” decât să îi explici limita și să fi alaturi de el în momentul forțării ei suportând eventualele împotriviri. Crezi că “nu mai este”, “a zburat” sau “a fugit” vine cu siguranța că pruncul este împacat cu “legea naturii” de a face lucrurile să dispară? Vrem să păcălim în loc să îi oferim încredere și respect. Credem că dacă e mic nu întelege, nu știe, nu simte și că avem dreptul să îi spunem “mici minciunele nevinovate” pentru că oricum uita, dar surpriză nu uită, înregistrează tot.

E greu să vezi că o mână de om e capabil să înțeleagă mai multe decât crezi tu doar că nu poate folosi toate cuvintele tale.

E greu să stabilim reguli clare de care să ne ținem fără a ceda la primul plâns. Reguli da, pentru că Universul funcționeză după regului. Pentru că în Cartea Cărților avem regului pentru o viață în armonie cu natura noastră. Pentru că a educa cu blândețe presupune regului, presupune explicații.

E greu să îți stabilești tu limita, până unde poți.

Până unde accepți televizorul, fast foodul, dulciurile, ora de somn.

Până unde modelezi, până unde insufli legi de conduită și morală astfel încât pruncul tău să devină un adult echilibrat.

Aici, pe Pământ, totul funcționeză după legi, unele scrise, altele acceptate.

E mai ușor să accepți că dacă pui mâna în foc te arzi decât că dacă oferi liber la ecrane copiilor   dăunează, poate nu vezi acum, dar pe termen lung vei trăi daunele chiar dacă nu vei înțelege de unde vin. Plantează niște programe în copilul tău ce nu le poți stăpâni. În general sinonime cu frica, teroarea. Nu uita tehnologia a evoluat, conștiința nu, creierul nu face diferența dintre real și fatastic în timpul filmului. Analizează-ți sentimentele când privești scene dureroase sau scene de iubire, parcă și tu simți ceea ce joacă protagoniștii pe ecran. Amintește-ți că ai cât 25, 30, 40 de ani și nu te poți controla în fața ecranului. Imaginează-ți acum ce trăiește pruncul tău.

E greu să vedem problema pe termen lung și să acceptăm consecințele.

Contează enorm ce și cum îi spui unui copil, el înregistrează acum iar peste ani vor ieși la suprafață convingerile ce s-au creat datorită oamenilor din jurul lui și pot fi extraordinare pentru buna lui dezvoltare sau poate avea nevoie de terapie.

Sunt sigură că îi vrei binele.

Sunt sigură că vrei să îi transmiți bine. Problema e canalul de comunicare. Nu te poți aștepta ca al tău prunc să vină la tine când are o problemă, când suferă dacă tot ceea ce a auzit de la tine când a lăsat garda jos a fost “gata nu mai plânge”, “asta nu e o problemă” sau ai încercat distragerea atenției prin te miri ce mijloace, “uite cațelul”, “ia telefonul”. Astea nu-s rezolvări ci amânări ce nu fac decât să adune mai mult noroi.

Stabilește limite pe care să le știe și accepte, la fel cum și tu știi ca dacă depășești limita legală a vitezei e posibil să iei amendă. La fel și el trebuie să știe care sunt limitele tale și ce consecințe logice au.

Dă-i telefonul dacă e ok pentru tine în limite comunicate de la început pentru a nu fi nevoit să îl smulgi din mana copilului sau să aveți o luptă de putere.

Adultule alege înțelept pentru viitorul tău și al pruncului ce-l ghidezi!

Cu iubire,

B.E.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *